Skip to main content

De multe ori, se întâmplă să facem cunoștință cu un om și să-l îndrăgim doar prin intermediul a ceea ce a lăsat el posterității. Așa s-a întâmplat și în cazul vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală. Deși nu am avut bucuria și onoarea de a-i săruta dreapta ori de a primi o arhierească binecuvântare din parte-i, nu același lucru îl pot spune dacă mă gândesc la nenumăratele sale scrieri, prin lectura cărora am încercat să descopăr uriașa personalitate a ierarhului și cărturarului Antonie Plămădeală.

Inegalabila creaţie a vlădicului Antonie m-a ajutat să-l cunosc pe marele mitropolit, iubitor al neamului românesc, documentat al zbuciumatei lui existențe, dar și un neîntrecut scriitor. Mă refer în primul rând la cele cinci tomuri de Gânduri de frumuseți albe – în ele, vlădica Antonie și-a publicat o importantă parte din truda cărturărească așezată în coloanele ziarului „Telegraful Român”; apoi la volumul Cuvinte pentru urmași, cuprinzând o emoționantă autobiografie. De asemenea, îmi aduc aminte de lucrarea unde hăruitul ierarh și condeier a adunat tezaurul de lumină a Ortodoxiei, Tradiție şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, sau de arhicunoscutele-i predici și cateheze reunite sub titlul Tâlcuri noi la texte vechi, ori Cuvinte la zile mari. Cine poate uita scrierile în care Mitropolitul Antonie a readus în contemporaneitate chipurile unor distinse personalități ale spiritualității istoriei şi culturii neamului românesc? Clerici ortodocși, ctitori de limbă şi cultură româneascăDascăli de cuget şi simțire RomâneascăNume şi fapte din istoria culturii româneștiCalendar de inimă româneascăVisarion Puiu. Corespondență, Visarion Puiu. Documente – iată doar câteva din titlurile impresionantei sale lucrări scriitoriceşti. Lista este mult mai mare, cu teme și abordări cu totul deosebite.

De aceea, voiesc a vă aduce în atenție un volum cu și despre Mitropolitul Antonie Plămădeală; un pic atipic, deoarece l-au „generat” niște cărți poștale deținute de nonagenarul preot Petru Ciobanu, din ținutul Fălticenilor, primite de la neuitatul ierodiacon, ieromonah, episcop și mitropolit. Încă din perioada noviciatului de la Mănăstirea Slatina, din același pitoresc ținut moldav, vrednicul ierarh a găsit în persoana părintelui Petru și a soției sale, preoteasa Angela, o familie de prieteni devotați, legându-se de ei pe viață. Indiferent în ce colț al lumii s-ar fi aflat, nu-și uita binefăcătorii, aşternând pe câte o ilustrată frânturi din viața și misiunea sa din sânul Bisericii străbune. Locurile expedierii lor arată că sentimentele profunde comprimă timpul și distanțele: Anglia, Italia, Belgia, Olanda, Finlanda, Norvegia, Franța, Elveția, Grecia, Germania, Israel, Egipt, Turcia, Rusia, Japonia, SUA, Canada, Argentina. Iată câteva din îndepărtatele meleaguri de unde vlădica Antonie trimitea semne de neuitare și recunoștință amicilor săi din Slatina Sucevei.

Conștient de importanţa cărților poștale deținute, preotul Petru le-a înmânat Preasfințitului Timotei Aioanei, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, alături de valoroasele scrisori ale ierarhului călător.

Cu purtarea de grijă a Preasfințitului Timotei, comoara de suflet a familiei Ciobanu a văzut lumina tiparului în două volume. Primul conține corespondența, iar cel de-al doilea, la care dorim a face referire astăzi, adună toate vederile și imaginile din această rară colecție.

Tipărită în 2013 la Editura Andreiana, cu binecuvântarea Mitropolitului Ardealului, Dr. Laurențiu Streza, cartea surprinde, la prima vedere, prin „tăcerea” ei. Autorul prezintă, dintru început, frumoasa întâmplare, care, de altfel, i-a oferit fericita oportunitate a publicării. În continuare, se înfățișează cititorului istoria relaţiei de suflet dintre un preot și un monah – devenit ulterior mitropolit – întruchipată în vederi sau fotografii. Unii, poate, vor rămâne surprinși că autorul, deși iscusit mânuitor al condeiului, a lăsat deoparte eventuale comentarii, completări la textele transcrise din ilustrate. Însă, prin imagini şi o caligrafie inconfundabilă, Mitropolitul Antonie îi poartă pe statornicii săi destinatari, dar și pe noi, cititorii de astăzi, prin întreaga lume.

„Tăcerea” trebuie pusă pe seama dorinței exprese a autorului de a ne transpune în atmosfera tihnită a acestei prietenii, dar și de a ne transforma în martori discreți la „urcușul lui Antonie Plămădeală spre Golgota unei înalte ierarhii”. Filă cu filă, i se înfățișează cititorului locuri și lucrări ale charismaticului mitropolit. Însemnările detaliate ori succinte ce însoțesc fiecare vedere ne descoperă încă o dată meticulozitatea expeditorului și atenția pentru detaliu. Deopotrivă, dedicațiile ieromonahului urgisit de regimul totalitarist – ajuns între timp una din strălucitele figuri ale Ortodoxiei românești – ne dezvăluie, după cum deja am afirmat, o neprefăcută prietenie, șlefuită de cele aproape patru decenii de existență, aidoma unui diamant strălucitor.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care l-a făcut Bisericii străbune și nației românești. Personalitatea marelui ierarh este impresionantă. A știut în viaţa sa pământească să fie slujitor fidel la două altare; la cel sfânt al Bisericii, dar şi la altarul culturii românești. Prin moștenirea teologică şi culturală lăsată spiritualității românești Mitropolitul Antonie Plămădeală a înscris o pagină memorabilă în istoria Bisericii lui Hristos din România.

Arhimandritul Mihail Daniliuc @ sursa: Doxologia.ro