Părintele Arsenie Boca în inima Covasnei

FATA ICONITAÎn ultimul Post al Crăciunului, în zilele premergătoare marelui Praznic al Naşterii Domnului, în care îngerii binevestesc noua bucurie mare, am primit într‑adevăr un dar neaşteptat: icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată de Părintele Arsenie Boca, icoană păstrată, nu se ştie foarte exact de când, în Biserica Sfânta Treime din satul Chichiş, judeţul Covasna! Chipurile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Pruncului Iisus, braţele larg deschise a chemare ale acestuia (“Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi…”) transmit o aşa bucurie sfântă, emană o aşa stare de bine, încât primul gând a fost: iată o reprezentare a BUCURIEI! Părintele paroh Ioan Florin Gavrilă a şi confirmat acest gând, spunându‑mi: Într‑adevăr, în această biserică simţi mereu o bucurie; şi eu vin cu tot felul de gânduri şi griji, şi la urmă ies zâmbind; am observat că aşa se întâmplă cu toată lumea. Chiar acum, duminică, la finalul slujbei, i‑am întrebat pe oameni: Câţi aţi venit întristaţi şi câţi sunteţi acum senini, câţi plecaţi acasă bucuroşi? Şi au început să ridice mâinile: şi eu, şi eu, şi eu… Parcă Maica Domnului îşi adună pruncii lângă ea şi îi binecuvântează!
  Darul lui Dumnezeu de la Chichiş
Satul Chichiş este situat pe DN11, în drumul dinspre Braşov către Moldova, fiind primul sat din judeţul Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheor­ghe). Localitatea aceasta de 1075 de locuitori nu atrage cu nimic atenţia trecătorului grăbit dinspre Ardeal spre Moldova, sau invers, peste Pasul Oituz, numai românii ortodocşi din toată zona covăsneană  (minoritari etnic) cunoscând durerea bisericilor părăsite şi cu lăcate grele la intrare, lângă care cântă doar păsările cerului şi pe care ÎPS Ioan Sălăjean se încăpăţânează să le tot renoveze, de 15 ani incoace, de când a fost înfiinţată Episcopia Harghitei şi Covasnei. Pentru că bisericile acestea ortodoxe au aparţinut de secole românilor, forţaţi în decursul istoriei fie să treacă la catolicism, fie să părăsească zona…
La intrebarea mea, dacă icoana Maicii Domnului pictată de Părintele Arsenie Boca, aflată pentru închinare în stânga altarului, este făcătoare de minuni, părintele paroh Ioan Gavrilă exclamă:
Prima minune care pot să o mărturisesc, într-o zonă ca a noastră, este aceea că mi-a umplut biserica de credincioşi, la slujbe! În primii patru ani după hirotonire, între 1995 şi 1999, am fost preot la Ojdula. Acolo am avut o perioadă de cinci luni câteva (cinci) femei în biserică şi le spuneam: “Uite, aţi venit ca femeile mironosiţe la Mormântul Sfânt!”. Patru ani m-am chinuit acolo, erau zile când nu aveam nici bani de pâine, de nici unele… Dar mergeam în biserică şi de fiecare dată mulţumeam lui Dumnezeu şi mă rugam: Doamne, m-am făcut preot şi nu am cui vorbi; dăruieşte-mi, Doamne, oameni! Şi Domnul s-a îndurat iar în 14 noiembrie 1999, prima zi a Postului Crăciunului, am venit aici în parohia Chichiş. La început nu prea venea lume în biserică la slujbe, doar braşovenii care veniseră şi la Ojdula. Şi încet-încet duminica, la Sfânta Liturghie, aveam în biserică cu aprximatie 20-30 persoane, iar acum e plină biserica! În primii ani, după slujbă, mai rămâneam şi câte două-trei ore în biserica goală, „meditam”, mă rugam –simțeam nevoia să mai rămân in singurătate,însă de fapt nu eram singur, acum îmi dau seama că mă ţinea puterea icoanei Maicii Domnului în biserică, dar pe atunci nu ştiam eu cu ce dar aveam să-mi petrec clipele mele. După un timp, am început să slujesc miercurea acatist închinat Maicii Domnului şi rugăciuni de dezlegare, iar vinerea Taina Sfântului Maslu. Oamenii mă întrebau: pentru cine faci slujba, părinte? (Erau 2-3 persoane în biserică.). Pierzi vremea! Şi eu ziceam: Nu pierdem vremea, ne rugăm: cu sfinţii lui Dumnezeu, pentru noi ce prezenţi, pentru familiile noastre; nu ardeam pomelnicele de duminica, le pomeneam şi le pomenesc în tot timpul săptămânii,de multe ori si până la un an. Într-un an de zile au început să vină la Maslu, vinerea, 5, 7, 9, 12, 20, 30, 40 persoane şi acum… nu mă mai pot opri din numărat,însă știu că Măicuța Sfântă îi trimite cu părintele Arsenie,drăguțu! Eu am mare evlavie la Maica Domnului pentru că m-a salvat de la o neputință în care dacă n-ar fi fost Ea alături de mine astăzi eram intr-un scaun cu rotile. Datorită minunii care a făcut-o Dumnezeu cu mine , am credinţa că Maica Domnului o să-mi aducă credincioşii în bisericuța din Chichiș – şi aşa a fost! Acum sunt mulţumit; şi cum să nu fii atunci când vezi că într-o zonă ca a noastră unde ortodoxia răzbate foarte greu, vin atâţia oameni la biserica ortodoxă?!…
S-a pus de foarte multe ori întrebarea ,este icoana pictata de Părintele Arsenie Boca? Icoana de la Chichiş a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe este identică aproape, ca schiţă/desen, cu fresca de foarte mari dimensiuni de la Biserica Sfântul Elefterie din Bucureşti! Se ştie deja că schiţa în cărbune după care a fost pictată acea frescă aparţine, cu certitudine, Părintelui Arsenie Boca , fiind pictată in anul 1966. Dar, deşi este folosit acelaşi model pictural, mesajele, stările transmise de fiecare dintre cele două picturi sunt diametral opuse! În fresca din Biserica Sfântul Elefterie (zugrăvită în 1959, când teroarea comunistă atingea apogeul, când Părintele deja trecuse prin experienţa câtorva închisori şi a Canalului şi când deja era scos abuziv din monahism, interzicându-i-se să mai slujească), Pruncul Iisus este îmbrăcat în zeghe şi este tuns ca deţinuţii, Sfânta Maică are o expresie împietrită, aureolele din jurul capetelor sunt aurite compact, iar culorile folosite sunt întunecate, grave… Icoana de la Chichiş dupa o cercetare amănunţită in documentele parohiei atestă că este pictată de către Părintele Arsenie Boca in anul 1966, după terminarea studiilor şi intoarcerea de la Chişinău – unde a învăţat tehnica poleiturii cu aur (pentru fundalul întregii icoane). Aceasta fiind pictată  în perioada în care Părintele era angajat ca pictor la atelierele Patriarhiei in urma scoaterii lui din monahism. În această reprezentare, sfintele feţe sunt albe de lumină, ochii albaştri, foarte vii, zâmbetul fin şi emanând bucuria interioară: “Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei”! Aureola Măicuţei Domnului este albă şi filigranată, cu flori (doar în iconografia rusească s-a mai văzut ceva similar), iar aureola Pruncului Sfânt este parţial transparentă, lăsând să se vadă trăsăturile Sfintei Sale Mame! Copilul Iisus este înconjurat complet de lumină, într-un halou oval, exact ca în schiţa/proiectul de la Biserica Sfântul Elefterie, halou care însă nu s-a mai pictat în fresca de deasupra altarului. Întreaga icoană a Maicii Domnului cu Pruncul îţi atinge sufletul, dăruindu-ţi o emoţie şi o stare de bucurie pe care nu ţi-o poţi explica decât prin prezenţa Duhului Sfânt! După mai multe mărturii ale bătrînilor credincioși ai parohiei, aflăm că icoana a fost adusă în biserică de părintele Glodeanu în anul 1967 însoţit fiind de câțiva credincioși, marutiriseşte o credincioasă vrednică de pomenire Elena Bâgiu: ,era cea mai frumoasă icoană, strălucea, pur şi simplu iradia lumină! Eram cu toții copleșiți de frumusețea ei”. Icoana fiind picatată in anul 1966 la atelierele Patriarhiei în Bucuresti, a fost dăruită de Părintele Arsenie Boca părintelui Glodeanu in 1967 ,ca semn al prieteniei legate la canal. *(aceste date sunt confirmate din registrul de inventar al parohiei Chichiș , informaţii reînnoite in data de 4.05.2014 in urma unor cercetari amanunţite a documentelor parohiale….).Pe aceasta cale doresc sa menționez că toate cele povestite și scrise în această carte sunt reale fără nici un interes de a dobândi merite sau laude.Ceea ce s-au întâmplat cu descoperirea icoanei pictată de părintele Arsenie,sunt mărturii care mi-au schimbat inclusiv viața și stările mele sufletești,vizavi de credință și de dragostea față de Dumnezeu. După un interviu acordat revistei ”Lumea Credinței”,am relatat următoarele,citez:
-” Nu multă vreme după ce am venit la parohia Chichiş am început să tot primesc de la credincioşi tot felul de cărţi ale Părintelui Arsenie Boca, tablou cu Părintele, album cu el –iar eu le ziceam: „Bine,bine mulţumesc, dar ce-mi tot aduceţi mie cărţile astea?!”,pe atunci aveam mare evlavie la Părintele Cleopa Ilie de la măn. Sihăstria,chiar în mare parte, îmi făceam şi predicile folosind învăţăturile Sfinţiei Sale… Deci întreb şi mi se răspunde: “E posibil ca și Părintele Arsenie Boca să vrea ceva de la dumneata”…  Iar în anul 2001,mai exact, cu două săptămâni înaintea sfinţirii bisericii noi apare o credincioasă, fiică duhovnicească a părintelui Arsenie care o perioadă de timp a locuit in Bucureşti,fiind cu serviciul acolo,dar de origine din Braşov, pensionară fiind la acea dată, vine în biserică şi îmi zice: “Părintele Arsenie m-a trimis la Chichiş să înrămez icoana!” –după terminarea slujbei, s-a închinat la icoana aceasta după care mi-a mărturisit următoarele:în perioada când Părintele lucra la Biserica Drăgănescu,eu mai mergeam adesea la el pentru anumite sfaturi și necazuri ce le aveam pe suflet. După un anumit timp am devenit foarte apropiată de părintele și am rămas fiica lui duhovnicească. Am avut un copil cuminte și îi plăcea foarte mult să meargă pe munte,să facă alpinism. Într-un an de Crăciun vrând să plece pe munte,am avut o presimțire rea care m-a urmărit până în ziua necazului,când la insistentele noastre n-a ascultat și a plecat,însă nefericirea a fost că din clipa aceea nu s-a mai întors acasă. Am luat drumul bisericii și al rugăciunii căutând în stânga și în dreapta liniștea care nu o mai avusesem de atunci,numai când l-am întâlnit pe părintele Arsenie, a mărturisit aceasta credincioasă. După o perioadă de timp a avut o viziune cu Părintele (care trecuse la Domnul de 12 ani), în care a însărcinat-o cu această misiune(fiind originară din Brașov și tot odată cunoscând și zona) spunându-i că la Chichiş este o icoană de-a sa, și că trebuie înrămată… mai mult de atât i-a dat şi descrierea mea!După toată această mărturisire, i-am spus că nu am bani să fac ramă la icoana aceasta acum, căci în două săptămîni am sfințirea bisericii și nu am fonduri suficiente. Dar ea venise pregătită și cu banii,spunându-mi că tot părintele i-a zis câți bani să aducă,că atât v-a fi lucrarea,iar peste două săptămâni va veni să vadă dacă am făcut ce mi-a spus ea. Acum, sincer, mă luase teama cu tot ce mi-a mărturisit și chiar mă cuprinsese o oarecare frică,unde am început să mă rog Măicuței Sfinte să mă îndrume încotro va ști ,ca să duc la bun sfârșit misiunea pe care am primit-o de la Părintele,și mai mult mă rugam să găsesc locul unde s-o înrămez ca să-mi ajungă și banii dați. Dar cum Dumnezeu lucrează prin minuni am reușit ca înainte de sfințirea bisericii să am gata icoana înrămată și pusă la locul de închinare unde se află și în ziua de azi. Oarecum m-a luat prea direct minunea aceasta şi am întrebat: „Cum să fie rama?”. Şi ea mi-a spus: „Ştiu că dvs. o să faceţi o treabă bună!”. În primăvara anului 2000 începusem restaurarea bisericii cu o sumă de 500.000 lei vechi şi cu nădejde în Maica Domnului! Însă nu ştiam despre valoarea icoanei acesteia, la un moment dat am vrut să o mut în biserica veche, monument istoric, dar nu am putut s-o duc, ceva parcă nu mă lăsa … A venit femeia la o săptămână să mă verifice ,iar după ce s-a convins că am făcut ce trebuia, de atunci nici nu am mai văzut-o! Nu am luat imediat în seamă întâmplarea aceasta, până nu mi s-a confirmat şi mie: am avut odată vizita Părintelui Arsenie, în timpul sfintei Liturghii,mi-a zis”astăzi Ioane slujim împreună, și toată slujba a stat pe umărul meu drept”,altădată când am avut o problemă de sănătate și am stat două săptămâni pe scândură ,după ce am citit rugăciunea din acatistul său, mi-a apărut în somn intr-o dimineață de marți spre miercuri zicându-mi ”…scoală, mă” şi din nou mi-a confirmat prezența lui în viața mea!
Din 2002 şi până în 2010 am ţinut tainic toate acestea. Pentru siguranţa ei am făcut și baldachinul;iar apoi tot mobilierul și covoarele au venit ca daruri de la Maica Domnului, chiar dacă am avut mari încercări, mai ales că am vrut să păstrăm şi rama iniţială. Baldachinul l-am sfinţit în primăvara anului 2011, dar deja despre icoană se ştia de anul trecut, din 30 mai 2010. Atunci a fost sărbătoare mare în parohie, s-a sărbătorit împlinirea a 270 de ani de la ridicarea bisericii vechi, monument istoric, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, şi tot atunci am sfinţit şi clopotele acestei biserici închinate Sfintei Treimi. ÎPS Ioan Sălăjan Arhiepiscopul Covasnei si Harghitei a săvârşit slujbă arhierească, împreună cu un sobor de preoţi; tot atunci a fost şi Matei Schinteie, iconarul din Covasna,în timpul Sfintei Liturghii a avut o revelație și când a văzut icoana Maicii Domnului cu Pruncul în biserică, a recunoscut imediat stilul Părintelui Arsenie Boca şi atunci a făcut publică prezenţa icoanei de la Chichiș! De atunci au început să vină pelerini, credincioşi de aproape sau de departe, făcându-se pelerinaje la Mănăstirea Prislop,la Biserica Drăgănescu, incluzând și icoana în circuitul lor. Îi spunea Părintele Arsenie unei credincioase ”că aceste icoane vor fi ele răspândite prin țară și acum nu sunt foarte importante însă va veni vremea când ele vor deveni făcătoare de minuni”. Eu sunt uimit şi onorat de această minune pe care Părintele Arsenie Boca a dăruit-o bisericii noastre din Chichiș…! E misiune grea preoţia,cu foarte multa strădanie, dar mă bucur şi ştiu că cineva acolo sus veghează… Icoana aceasta a Părintelui Arsenie ne întăreşte, ne confirmă autenticitatea ortodoxiei şi în acelaşi timp e ca un mesaj: „Lăsaţi şi voi ceva în urma voastră!”. În vremurile pe care le trăim acum, numai credinţă şi evlavie ne trebuie! Bucuria deosebita a acestei minuni a icoanei ,pictata de părintele Arsenie Boca ,este că in anul 2012 ,mai exact de ziua Înălțării Sfintei Cruci,am primit o veste minunata de la un credincios in virsta de 80 de ani ,care ne-a mărturisit: citez„…părintele venea des la biserica din Chichiș ,niciodată nu se anunța ,el venea si slujea cu părintele nostru Vasile Glodeanu ,care era îndrăgit de toți si era căutat de foarte multa lume din toate părțile județului si mai ales din Brașov”.Atunci am realizat cum a ajuns icoana aici la Chichiș. Sunt convins că a fost dăruită cu multă dragoste și pentru a întări această zona a Covasnei si Harghita ,zonă ce a înfrățit-o cu chilia sa din munții Făgăraș si Mănăstirea Prislop.