Comuna Chichiș este prima comună din județul Covasna, pe șoseaua ce leagă Brașovul de Moldova.
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului în această zonă aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit” Între Anini” s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului.
În altă zonă a comunei, numită După Anini s-au găsit mai multe fragmente de vase, o fusoială de lut și fragmente de ceramică aparținând epocii romane.
Cu ocazia construirii podului de peste Olt, pe malul drept al râului la o adâncime de 4 m. a fost găsit un schelet cu o spadă și o monedă din secolul al XIII-lea.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, la Chichiș se construiește prima biserică catolică, ce se va transforma după reforma religioasă în biserică unitariana, astăzi monument UNESCO, iar în anul 1740, Biserica Ortodoxă cu Hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, biserică de lemn, astăzi monument istoric.
Prima atestare documentara: 1461 – Kewkews
Denumiri istorice românești: 1787 – Kokeny, 1854 – Kokos
În anul 1721 apare menționat intre alți iobagi si unul pe nume Olah.
Evoluție demografica (credincioși romani): – 1699 – 50 roman
– 1766 – 221 romani, – 1850 – 329 romani,- 1910 – 419 romani,
– 1930 – 252 romani, – 1941 – 33 romani, – 1992 – 154 romani.
În anul 1740, credincioșii romani din Chichiș cumpără de la romanii din Tărlungeni Brașov o biserica din lemn, cu hramul “Sf. Apostoli Petru și Pavel”, astăzi monument istoric, stratul de pictura, aflat sub tencuiala, a fost realizat în anul 1784, odată cu porțile împărătești. Biserica de lemn din Chichiș este amplasata în mijlocul cimitirului și este declarată monument istoric.
Biserica are forma dreptunghiulara, fără abside și este construita din lemn de brad. Asa cum am specificat, a fost construita in anul 1740 fiind cumpărată de la romanii din Tărlungeni (Brașov), fapt confirmat de cercetătorii de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, deși pare a fi construita de mai mult timp.
Pictura a fost realizata în anul 1784. Ușile împărătești și cădelnița de argint sunt din anul 1827.
Biserica a fost adusa si restaurata de credincioșii romani din Chichiș. La începutul secolului al XIX-lea, parohia din Chichiș era puternica, întrucât avea subordonate ca filii unele comunități din jurul ei.
În anul 1849, cazacii i-au ars turla de lemn, care va fi ulterior refăcută.
În anul 1918 Începe construirea unei noi biserici, din cărămida, cu hramul “Sfânta Treime”, construcție care va fi stopată în 1940.
În timpul primului război mondial, preotul roman este arestat, iar credincioșii amenințați cu deportarea, au fost siliți sa treacă la reformați și unitarieni. Biserica românească a fost închisă.
În 1940, când localitatea intra în componenta Ungariei, ca localitate de graniță, preotul roman Gheorghe Lincu, împreuna cu preoteasa sa au fost bătuți de noul primar ungur și alungați. Clopotarului i s-a interzis sa mai tragă clopotele, fiind amenințat că va fi spânzurat de funia de la clopot. Persecuția românilor a continuat și în 1944, când în retragerea lor, trupele maghiare au devastat biserica, bombardând-o cu tunurile. În decembrie 1944, preotul este dus la Sfântu Gheorghe, huiduit pe strada de maghiari, iar apoi aruncat în temniță si torturat doar pentru faptul de a fi roman.
Biserica veche a fost declarata monument istoric, și cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei și Harghitei a fost reparata și restaurata, împreună cu casa parohială.